februarie 29, 2008

Azi e ziua mea!

A dat Dumnezeu si mi-a venit si mie randul sa-mi serbez ziua. A meritat asteptarea, daca ma gandesc ca de dimineata primesc in continuu urari. Pana si pe blog am primit, asa ca va multumesc celor care m-ati felicitat deja si celor care urmeaza sa o faca. E o zi rara pentru mine, dar daca mi-am ales-o...Mama zicea ca acum...36 de ani era zapada, (de-asta-mi place mie zapada), dar cu incalzirea asta globala o sa mi se strice si mancarea pentru invitati!
Sunt foarte fericita ca toata lumea mi-a respectat dorinta si mi-a facut urarile chiar de ziua mea, ca deh, am si eu zi, si ce zi! Ii anunt oficial pe toti prietenii mai care nu au venit la nunta ca nu mai sunt suparata pe ei, (am primit tot felul de reclamatii!)si ii astept sa se revanseze cu niste cadouri consistente de ziua mea!
Va doresc voua, cititorilor mei de blog, sa aveti o zi deosebita ca a mea si nu uitati sa-mi "cititi" reclamele!
P.S. Toti bisectii sunt asteptati sa-si ridice tortul si sampania de la Carrefour! Pe bune!

februarie 27, 2008

Meniul de 3 lei

Stiati ca azi e ziua restaurantului'"La mama"? Mai precis azi se implinesc 9 ani de cand s-a deschis primul restaurant "La mama". Ei aveau o traditie ca in fiecare an de ziua lor sa ofere asa-numitul "meniu de 3 lei", adica plateai 3 lei (cand erau leii vechi era si mai "rentabil"!) si mancai de spargeai. E adevarat ca era un meniu fix, dar acum 2 ani cand am raspuns si noi acestei provocari (culmea, era intr-o duminica si am gasit loc!) am mancat atat de mult ca nu mai puteam sta pe scaun...simteam ca pocnesc!
Asta imi aminteste de prima mea iesire in strainatate, cand aveam micul dejun de tip bufet suedez inclus, fireste, in pretul camerei. In prima dimineata mi-am umplut farfuria cu varf, ca haplea, pentru ca voiam sa gust din toate si m-am simtit rusinata cand Razvan m-a anuntat ca nu e nevoie sa o umplu atat de tare, ca pot face mai multe ture cu portii mai mici... Deh, asta e din ciclul "romanii in strainatate".In concluzie, daca vreti sa va surprindeti placut jumatatile, invitati-le pe 27 februarie "La mama". Poate aveti noroc si vor sa comande meniul de 3 lei! Daca nu, baieti, fiti in continuare bineveniti in "triunghiul falimentului"!

februarie 26, 2008

Chef de blog

MONTENEGRO 2007 CRNO JEZERO Azi am chef sa scriu pe blog. Nu m-am gandit la un subiect anume, dar mi s-a facut asa un dor de scris... As scrie despre saptamana frumoasa in care am intrat, nu doar pentru ca a inceput duminica, cu Dragobetele si se va incheia cu Martisorul dupa ce voi fi sarbatorit si ziua mea, ci pentru ca am o stare de bine, parca in jurul meu totul se inlantuie in chip fericit. As scrie despre un vis care e pe cale sa se implineasca: poate voi vedea Irlanda in aprilie. As scrie despre lalelele mele din ghiveci care de cateva zile cresc vazand cu ochii, straduindu-se din rasputeri sa infloreasca fix de ziua mea. As scrie despre dorintele si sperantele mele ascunse, dar si despre temerile mele. As mai scrie si despre tristetile si fericirile mele, despre rulada cu ness si pisica neagra care nu se asorteaza cu gresia mea, despre coltarul in trepte si urgenta cu bin Laden, calciul cu D3 pe care uit sa-l iau, cerceii atarnatori pe care i-am primit cadou azi, de ce se flescaiesc trandafirii dupa ce-i cumperi si nu inainte, ce bine ca nimeni nu mi-a urat inca ''La multi ani'' cu anticipatie (urasc sa mi se faca urarile fie si cu 1 zi inainte de ziua mea!), trebuie sa slabesc, nu mai am chef sa citesc, televizorul ne consuma viata, cu cat vinde Petrica ouale?
Mi-e frica sa cobor cu viteza din varful unei pante abrupte, m-am resemnat cu primele fire albe, imi place sa predau, regret ca tata nu a trait mai mult, ma surprinde cat de repede trece timpul in ultimii ani, ''iubesc, am curaj si ma tem'', imi doresc sa devin mama anul asta, mi-e dor de Maita, oare ce-mi aduce Madalina?
''Asta abereaza...''
Nu tocmai...aveam chef sa scriu pe blog si am transcris tot ce mi-a trecut prin cap in ultimele minute. Voi citi si eu o data cu voi, sa vad ce a iesit.

Dragobete la Mogosoaia

A venit primavara! La serele Bibescu.Ieri am sarbatorit Dragobetele la Palatul Mogosoaia...
mai precis in curtea palatului, adica in parc! Am vrut sa fugim din Bucuresti, dar nu prea departe, caci seara aveam si o rezervare la Thalia, restaurantul nostru preferat din cartier. Apropos de Thalia, am observat un lucru ciudat: nu are firma la poarta, nu isi face reclama, daca nu stii exact adresa, cu greu ai banui ca pe strada cu pricina se afla un restaurat si inca unul cu bucatari buni!
La Mogosoaia era multa lume, unii jucau badminton si fotbal, altii se plimbau prin parc, adulmecand primavara din aer, dar atractia parcului erau serele Bibescu, unde te intampina o mare de flori, care se gatisera in toate culorile pamantului si asteptau admiratorii. Am primit si eu un cyclamen si o cineraria, dar credeti-ma ca mi-a fost foarte greu sa aleg. Toate erau splendide, iar albinele nu mai pridideau sa le culeaga nectarul...
O zi frumoasa, de primavara adevarata, fara inimioare de plus si pungi de cadouri, dar cu dragostea plutind in aer...

februarie 17, 2008

Zilele horror-ului culinar

Hotarat lucru, saptamana trecuta a fost de cosmar pentru papilele mele gustative.
Bunaoara, miercuri ma duc sa-mi iau ceva de mancare de la magazinul de vis-a-vis de serviciu si constat de la prima inghititura ca salata a la russe era ...acra. Imi era prea foame, asa ca mai gust o data...tot acra. Urmarea: le fac scandal, primesc banii inapoi si imi pacalesc matele revoltate cu o punga de pufuleti.
Joi, intamplandu-ma eu prin magazinul Unirea cu uniste treburi, cobor la 'La Fourmi' sa iau de-ale gurii. Ajunsa acasa, descarc 'marfa' si dau sa ma delectez cu o delicioasa pasta de peste. Delicioasa my ass: cand desfac folia de aluminiu de pe cutia sigilata, ce sa vezi...niste pete de mucegai de toata frumusetea impodobeau artistic toata suprafata pastei!
In sfarsit, sambata seara, aplicand principiul 'daca nu am paine, manac si cozonac', iesim pe la ora 21 sa mancam ceva in oras, dupa ce frigiderul propriu ne dezamagise crunt. Incercam un restaurant nou din cartier, Bellini din Tineretului, ignoram preturile exagerate, comandam si asteptam, plini de speranta. Mai intai, m-a mirat limonada care nu avea pic de zahar. Apoi m-a mirat si mai tare faptul ca desi comandasem niste pui cu legume si orez, 'Pollo alla diavolo', la o evaluare rapida a farfuriei a rezultat ca puiul...facuse pasi! Dupa ce termin de rascolit temeinic toata farfuria, chemam o chelnerita si ii explicam situatia. Urmarea: farfuria fara pui dispare si, dupa o perioada de asteptare absolut necesara, desigur, apare in sfarsit farfuria cu pui insotita de o chelnerita cu urmatorul discurs: 'Ne cerem scuze, si bucataria isi cere scuze, dar s-au incurcat comenzile...' Foarte dragut, mai ales ca in meniu nici nu remarcasem 2 mancaruri atat de asemanatoare, una cu pui si alta fara.
Si cand ma gandesc ca acasa puteam manca niste unt cu gem absolut decent si aproape pe gratis, ma apuca jalea...

februarie 14, 2008

Triunghiul falimentului

Dupa cum spunea un tip de la radio, de astazi barbatii au intrat in triunghiul falimentului: 14.02-01.03-08.03! Daca privim lucrurile din aceasta perspectiva, atunci Razvan (aka sotiorul meu) se afla intr-o situatie si mai ingrata, caci mai are de "suportat" si ziua mea de bisecta. Deh, la unii triunghi, la altii patrat! Norocul lui ca noi nu serbam Dragobetele american! (cum bine i-au zis carcotasii Sf. Valentin)
De ce se vinde atat de bine sarbatoarea americana in Romania?
1. Din snobism, caci imbratisam cu prea multa usurinta sarbatorile altora in detrimentul celor autohtone carora, pe de alta parte, nu li se face deloc "reclama". Nu vad de ce ne-am limita doar la Sf. Valentin, ca, slava Domnului, exista atatea sarbatori in lume...
2. Romanilor chiar le place sa sarbatoreasca daca e sa judecam dupa cate domnisoare cu flori am vazut astazi, dupa cat de pline au fost restaurantele si magazinele. Dupa cata veselie am intalnit pe strada, cred ca toata lumea a avut de castigat de pe urma Sf. Valentin: indragostitii s-au ales cu cadourile si distractia, iar comerciantii cu profitul. Nu inteleg insa de ce avem nevoie sa ne creeze altii ocazii ca sa oferim cadouri. Pana la urma zilele sunt toate la fel, depinde de noi sa le facem frumoase!
Poate ca ar trebui sa invatam sa daruim mai des si ori de cate ori simtim nevoia, nu doar de sarbatori si cu atat mai putin de sarbatorile altora...

februarie 11, 2008

Caine surd la vanatoare

Azi am vrut sa trimit un pachet unui prieten din Franta. Ce poate fi mai simplu? Ehe...
Intru intr-o posta. Acolo aflu ca da, se pot trimite pachete in Europa (sic!) dar ei nu mai au formulare...:-(
Pai, da, de ce-ar avea? Mai bine ar veni clientul cu tot ce-i trebuie la el, nu? Sau mai bine mi-as deschide o posta acasa, ca acolo am tot ce-mi trebuie.
Nu-i nimic, zic, ce nu fac eu pentru Pierre? Caut alta posta. In sfarsit gasesc una (ce bine ca inca e deschis!). Zice functionara, pai nu aici, la usa cealalta, unde au si vama. What the fuck? Eu nu ma dau batuta: Pai, ce, la dvs. nu se poate? Ea zice: asteptati putin, sa intreb daca mai avem formulare. Formulare aveau, dar ambalaj nu...:-x
Functionara, amabila, ma trimite peste drum, la magazinul de bijuterii (?!) sa caut plic cu bule de aer. Apoi imi face calculul: o carte+ un CD=650 gr=31 RON in plic, iar in colet 80 RON.
Ma decid rapid. Traversez, nu gasesc magazinul de bijuterii, in schimb dau de o papetarie care tocmai inchisese. Ma milogesc de vanzatoare cu o figura a la "Puss in boots" (vezi Shrek 2). Mi se deschide si, culmea, simt ca am nimerit in Imparatia Plicurilor: 3 dimensiuni diferite de plicuri cu bule! Plutind de fericire, il aleg pe cel mai mare, platesc si ies.
Restul a decurs normal, dar ma intreb ce rol mai are aceasta institutie daca plicuri nu are, formulare nu are, uneori nici timbre, in schimb are intotdeauna niste cozi imense si functionare cu tupeu care se rastesc la tine ca vii la ghiseu "nepregatit"!

februarie 06, 2008

Circ pe gheata la Bucuresti

De dimineata, cum ajung la serviciu, 2 colegi binevoitori ma asteptau ca pe-un cires copt sa-mi dea vestea: vine Kings on Ice la Sala Polivalenta, pe 24-25 aprilie 2008.
Macar de data asta au pus spectacolul in luna potrivita, adica luna pacalelii! Tocmai ce scrisesem despre el pe blog, cand, hop, si anuntul! Acum au racolat-o si pe Surya Bonaly (da Doamne sa fi ramas slaba!) si pe Circ du Soleil...(poate rezervele lor!) Cica in urma megasuccesului de anul trecut, baiatul ala simpatic din Ungaria a scartait energic din Stradivarius si a adunat trupa la ciugulit de lei romanesti. Abia astept impresiile de dupa spectacol!
Pun pariu ca e o noua teapa de-a lui Marton. El va face, desigur, playback, Plushenko va patina 10 minute cu tot cu Surya, iar Circ du Soleil va umple restul timpului cu niste acrobatii expirate. N-ati observat ca in ultimii ani ne-au napadit toate fostele mari glorii? Pacat ca nu vin inainte sa devina foste...Nu mai e mult si il vom vedea si pe megastarul Michael Jackson sau ce va mai fi ramas din el (depinde cat de repede vine!), ca am auzit ca si-a pierdut o bucata de nas intr-un spectacol...

februarie 05, 2008

Mai bine ciocoflender decat Omniasigurat

Intr-o frumoasa zi de toamna imi gasesc masina cu spoilerul smuls din suruburi pe o parte, atarnand ca o peltea pe asfalt...
Frumoasa imagine, mai ales ca eram in plin santier -atat in casa, cat si pe strada, gratie domnului Videanu...
Buuun...Mergem la politie, apoi la Centrul de daune Omniasig, toate bune si frumoase.
In decembrie ajungem si la service. Face omul devizul, comanda piesele, da spoilerul jos ca sa-l inlocuiasca, dar...surpriza: dl. Serghescu, un mare mahar de la Omniasig, care trebuia sa dea acceptul pentru despagubire, trimite un raspuns negativ la service, pe motiv ca in urma compararii pozelor de dinainte si de dupa incident a constatat ca masina era deja avariata!
Domnule Serghescu, eu inteleg ca vreti sa faceti economii la bugetul Omniasig, dar daca va imaginati ca eu am umblat cu spoilerul smuls din suruburi 2 ani si brusc m-am decis sa-l repar inseland vigilenta Omniasigului si abuzand de generozitatea sa, va inselati amarnic. Nu stiu cati ati reusit sa fraieriti in felul asta, dar eu va asigur ca mai exista si alte solutii. De pilda, o reclamatie la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor...
Partea interesanta este ca pe 15.02 trebuie sa platesc rata a 2-a la Casco, iar eu i-am anuntat ca daca tot repar masina pe banii mei nu vad de ce as mai cotiza la Casco in continuare... Brusc, au parut interesati de speta mea si m-au asigurat (ca doar asta e treaba lor!) ca se vor interesa de situatia mea. Mai ales ca in calculator figurez cu ''se asteapta trimiterea dosarului" si nu cu dosar inchis.
Asa ca, mult succes in alegerea asiguratorului si nu uitati: traim in Romania, tara lui ''merge si-asa".

februarie 02, 2008

Cap sau pajura?

Acum doi ani, dupa o frumoasa excursie prin Apuseni alaturi de doi prieteni dragi, ne-am trezit ca mai aveam 5 zile de concediu si nici pic de chef sa ne intoarcem acasa...Cum in camera in care statusem in Arieseni am gasit la plecare, sub un fotoliu, o moneda de 10 forinti, ne-am gandit ca o fi vreun semn de la Dumnezeu asa ca...am dat cu banul: daca e cap, Ungaria, daca e pajura, Romania! Si a iesit...cap!
Aveam emotii mari, caci nu mai iesisem din tara cu masina, iar cu toate istoriile pe care le auzisem despre vecinii nostri...mai eram si non-UE...
In fine, dupa o noapte petrecuta la Baile Felix, am imbaiat-o pe YHA si...am trecut granita pe la Bors. Fara probleme, cu bagajele pline de rufe murdare, dar cu o mare dorinta de a cunoaste locuri noi. Cum singurul obiectiv turistic de care ne aminteam din cartea de geografie era lacul Balaton, am pornit intr-acolo. Trec peste faptul ca la unguri fiecare groapa este semnalizata, asta daca intalnesti una, iar pe autostrada nimeni nu foloseste banda de accelerare decat pentru a depasi, dupa care o elibereaza (ciudat, nu?), nimeni nu iti da flash-uri, nimeni nu claxoneaza...destul de plictisitor ;-)
In caz ca nu stiti, lacul Balaton are o lungime de 77 km, o suprafata de 592km2, si o sumedenie de statiuni presarate de jur imprejurul lacului, atat pe coasta sudica, cat si pe cea nordica. Cam greu sa te orientezi, mai ales ca habar nu aveam de preturi, de nimic...Cu harta in mana si cu o recomandare prin sms de la un prieten al lui Razvan care daduse o cautare pe net (multumim, Mihai!), ajungem, pe la ora 21, la hotelul Maria din statiunea Balatonmariafurdo. Acolo, ce sa vezi, tocmai sosise un autocar cu nemti care ocupasera tot. Am lasat masina in parcare si am pornit pe jos in recunoastere. In 5 minute eram cazati la Napsugar (Raza de soare)-un hotelas cochet unde am fost primiti mai mult decat civilizat de, probabil, singurul receptioner si chelner care ciupea putina engleza.
Am petrecut niste zile de vis, ne-am cumparat costume de baie si am facut baie in lac, ne-am dat cu vaporasul, am hranit lebede, am mancat gulas, supa-crema de usturoi, rata prajita, am degustat vin de Badacsony si am vizitat pana si castelul unui grof! Si am constatat, cu mirare, ca pisicile ungare seamana leit cu pisicile romance...
Ar fi multe de povestit, dar mai bine mergeti si va convingeti singuri. Ce ne-a impresionat este ca ungurii s-au dat peste cap sa ne faca sa ne simtim bine...afacerea e afacere, ura rasiala e doar inventia politicienilor.