iunie 23, 2008

Cultura gratarului la romani

Ieri am fugit de canicula pe Valea Doftanei, mai sus de barajul Paltinul, langa Campina. Ziua se anunta o reusita, in sensul ca am plecat devreme din Bucuresti, nu era aglomeratie, YHA (masina noastra, pentru necunoscatori!) mergea (sic!), foamea de clorofila era mare...
Dupa ce am traversat Campina in sus si apoi in jos, am nimerit, in fine drumul, facand o bucla pe la 'Fantana cu ciresi', un loc de agrement al campinenilor, de fapt, o paduriceo-poienita amenajata ca la carte, cu masute de lemn, leagane pentru copii, un loc dragut si civilizat. Ce am remarcat: desi era destula lume, cu gratarele de rigoare, nu era fir de manea, sau alte muzichii, ba se auzea clar ciripitul pasarelelor si 2 veverite jucause isi imbunatateau recordul la catarat in copacii dimprejur.
Am facut un popas aici si am plecat spre 'obiectivul' nostru. Obiectivul ar fi fost frumos, daca n-ar fi fost duminica, Romania, minoritatea roma n-ar fi plecat niciodata din India si americanii n-ar fi inventat barbecue-ul!
Ca sa va faceti o idee, toti pomii stufosi erau 'ocupati', lumea pescuia si facea baie in lac, desi, teoretic, acest lucru nu era permis, toate poienile fumegau si miroseau a...gratar, iar in surdina (aici am avut noroc!) se auzea o populara!
Si noi, amatorii, care venisem sa mirosim iarba si sa ascultam ciripit de pasarele, inarmati cu 3 sandvisuri si o sticla cu apa! Parca nimerisem in alt film si sfidam 'civilizatia' locului cu 2 izoprene si un ziar.
Apropos de civilizatie, dupa un timp, vecinii nostri de pajiste, niste grataristi profesionisti dotati cu corturi, gratar, navete de bere, pana si o torta artizanala, ne-au facut un pustiu de bine si au plecat... Au lasat in urma doar o movila de cenusa fumeganda, in varful careia tronau niste paine arsa, un ambalaj de tigari, niste cutii de bere stalcite, etc. , o naveta de bere rupta, niste slapi infipti intr-un copac, plus niste pulpe de pui si carnati la gratar desertati la marginea unui tufis si pajistea distrusa in vreo 5 locuri.
Concluzie: acolo unde ajung masinile sigur a patruns si 'civilizatia'. Unde sunt vremurile de altadata cand mergeam cu cortul prin Retezat si caram gunoiul dupa noi pe munte pana la primul ''tomberon"? Mi se pare mie sau uitam sa ne mai educam copiii asa cum am fost noi educati?
P.S. Tot incerc sa-mi conving sotul care vrea sa emigreze ca Romania e 'acasa' lui si e o tara binecuvantata...Inca vreo cateva iesiri la iarba verde si voi ramane fara argumente.

iunie 05, 2008

Epopeea celor 51 de zile

Am numarat azi 51 de zile de cand am scris ultimul articol...Intre timp am sarbatorit si eu, ca tot romanul, Floriile, Sf. Gheorghe, Pastele, Armindeniul, Sf. Constantin si Elena, Ziua Copilului, 1 an de casnicie, Inaltarea etc.
A fost simplu sa fac o pauza de blogging, cand am intrat in concediu, dar mai greu a fost sa ma reapuc de scris, caci nu mai gaseam momentul potrivit. Stiti, e ca si cu scara rulanta, mai lasi sa treaca o treapta si inca una si pana la urma te impinge cineva din spate si te urci pe una, la intamplare...
E adevarat ca am primit indemnuri, incurajari, rugaminti si amenintari (sic!) de la cititorii mei, care mi-au reprosat ca i-am lasat balta, dar lenea a fost mai puternica!
Ei bine, gata, domnia lenii a luat sfarsit, asa ca pregatiti-va pentru noi aventuri cu Scofala si Tandala, caci vara abia incepe si dar'ar Domnul sa fie una mai racoroasa, ca sa iesim in oras de voie, nu de nevoie! Apropos, anul trecut in iulie am vizitat Palatul Mogosoaia nu pentru ca ne apucase setea de cultura, ci pentru ca acolo era...racoare! Cred ca as fi vizitat si penitenciarul Jilava daca nu plecam mai repede in concediu...
M-am intors, deci, in blogosfera si sper sa aveti curiozitatea sa ma vizitati din nou...
P.S. Acum sa vad cui i-a fost dor de mine!