Ramas bun, 2009!

Anul vechi si-a trimis peste noi ultima dimineata insorita si ultimul cer brazdat de nori alburii, pufosi. Ne-au mai ramas cateva ore pana vom pasi in noul an cu un sac de sperante, o sacosa de vise si o caruta de amintiri...cand eram mica ma bucuram de fiecare data cand incepea un an scolar nou: contorul se reseta iar de la zero! Foi albe in asteptarea cuvintelor, creioane noi in asteptarea foii, materii noi, profesori noi, colegi noi...mi se parea ca mi se da o noua sansa!

Aceeasi senzatie o incercam, unii dintre noi, si de Revelion. Speram, de fiecare data, ca anul cel nou va fi mai bun...il vedem crescand cu cate o luna, ca pe un copil, ne bucuram de unele zile, pe altele le uram, ne scuturam de praf si mizerie cand suntem la pamant si o luam de la capat, ni se pare ca ne invartim in cerc sau ca nu mai iesim din labirint, mai primim cate un branci, si mereu, mergem inainte, ca in alunecarea pe tobogan, alta cale nu exista.

Recunosc, de fiecare data cand las un an in urma si il intampin pe cel nou, ma incearca nostalgia fata de lucrurile bune si chiar si fata de cele mai putin bune pe care le impachetez si le pun pe raftul din spate, spre pastrare, care alcatuiesc, in fond, viata mea. Realizez, de fiecare data, ca oamenii au prostul obicei de a-si face planuri de viitor si de a uita sa-si traiasca prezentul. Ne dorim de fiecare data un an mai bun si facem comparatii (un an iti aduce o carte publicata, altul, o calatorie mult-visata, altul un sot, altul un copil etc.) dar e nedrept sa comparam un an cu altul, caci fiecare ne-a imbogatit cu ceva, a pus umarul la ceea ce suntem astazi. Problema e daca drumul pe care l-am ales la fiecare rascruce a fost cel potrivit pentru noi. Din pacate, a doua sansa e rara si o putem astepta indelung...

Va doresc sa fiti sanatosi si sa nu uitati sa traiti la maxim fiecare zi, caci e unica, desi ni se pare ca mai avem destule inainte!

Revelion last-minute

Eu si Ursi suntem genul de oameni care asteapta invitatie: la Revelion, la prieteni, la nunti (nu prea suntem fani, dar ne sacrificam pentru cei dragi). Si ne plac mai ales ofertele last-minute:

- la nunta noastra: 'noroc' ca a fugit viitorul nas cu viitoarea mireasa, ca altfel nu mai gaseam noi loc la restaurant in Bucuresti, cu 2 luni inainte de eveniment;

- la petrecerea de ziua mea de anul acesta: am invitat o gasca la munte pentru un weekend, dar abia joi seara m-am apucat sa caut cazare (a iesit super, nu se putea sa nimeresc mai bine!);

- in concedii: dar cred ca m-am lecuit sa mai plec fara rezervare, caci in Suedia totul era inchis dupa ora 20.00 (inclusiv campingul!) si era sa dormim in masina de vreo 2 ori!

Anul asta de Revelion, am primit 3 invitatii: 1. cu prietenii, in Austria, la ski; 2. cu verisorii, in comuna Pantelimon; 3. cu prietenii, la Campulung.

Ghici ce am ales?

a) 1.

b) 2.

c) 3.

d) inca ne mai gandim

e) altceva

P.S. Voi unde faceti Revelionul?

A December to remember...

...cum frumos spunea Ursi. Este articolul cu numarul 17 pe luna decembrie, adica fix numarul articolelor scrise de mine din ianuarie pana in noiembrie! Sigur, nu e musai sa scrii zilnic, chiar daca blog=jurnal, ci e important sa scrii cand ai ceva de spus. Mai depinde de dispozitie, de timp, de conditiile tehnice, de reactia cititorilor si de dorinta de a impartasi celorlalti. Daca e sa fac o analiza, in lunile in care am calatorit cel mai mult am scris cel mai putin sau deloc. Si, credeti-ma, as fi avut ce povesti, dar neavind "ustensilele" la mine am scris la intoarcere, cand impresiile nu mai sunt la fel de vii, deja uiti detaliile si se asterne primul fir de praf peste amintiri...
Mi-as fi dorit sa fiu mai activa, sa comunicam mai mult, sa va starnesc interesul si curiozitatea de a ma vizita poate chiar zilnic. Eu v-am asteptat si m-am bucurat de fiecare semn de viata primit de la voi! Cand am intrat in concediu, am facut o promisiune: sa scriu cate un articol pe zi pana la sfarsitul anului. Nu mi-am facut probleme ca-mi vor lipsi subiectele, ba as fi putut scrie si 2 pe zi, dar deja incepea sa semene a tratament ;-)
Ar fi frumos ca anul viitor sa ne largim familia de bloggeri - cu ajutorul Crengutei vom incepe chiar din ianuarie! - Danezu' si Mara vin tare din urma, Mugur are deja un avans serios, contez si pe Magda si Razvan, si...cei din urma (eu si Ursi) sper ca vor fi, in sfarsit, cei dintai...
Acum, ca v-am facut reclama, sper sa beneficiez si eu de cate un comentariu!

Pestii - pe cai mari in 2010

Astazi ma intorc la serviciu dupa un concediu de 2 saptamani, mai mult decat binevenit! Problema e ca mi-a disparut complet cheful de munca - bine, n-a fost el niciodata exagerat - dar dupa aceasta pauza in care l-am disperat pe Ursi cu programul meu de voie (logica mea era urmatoarea: cineva trebuie sa munceasca pentru ca altcineva sa huzureasca!) va dati seama ca el, cheful, nu mai reactioneaza la nici un stimul...

Abia astept sa vad ce voi primi la tombola! E oare un motiv suficient de bun ca sa bat drumul pana la serviciu? Cred ca nu, dar am unul si mai bun: tot intrebandu-ma ce ma asteapta la anul, am dat peste previziunile Acvariei si am aflat ca, incepand din 19 ianuarie, planeta Jupiter se instaleaza in zodia Pestilor pentru aproximativ un an; in plus, cea de-a doua planeta norocoasa, Venus, tranziteaza Pestii in perioada 12.02-07.03!

Dacă în 2009, Vărsătorul a fost eroul anului, acum reflectoarele se îndreaptă prioritar spre tine, datorită prezentei planetei Jupiter, considerată marele benefic si unul din guvernatorii zodiei tale. Pentru scurt timp, îi va da ghes si Berbecului, pe la mijlocul anului, dar se va întoarce apoi, să stea tot cu tine până în 2011! Mai mult, Uranus este încă de partea ta – desi si el te mai trădează, temporar cu Berbecul – dar mai ai acolo si Luna Neagră, în partea a doua a anului. Dacă e să alegi perioada cea mai bună a Pestilor, aceasta pare să cuprindă primele cinci luni ale anului.

Acum parca imi mai vine sa ies de sub plapuma si sa infrunt lapovita de afara...

Googlebot exista!

Am fost foarte incantata sa constat ca Scofala si Tandala au cu cine sa-si bea cafeluta in ultima vreme, un vizitator constant in persoana lui Googlebot! Incepand din 23.12. a trecut aproape zilnic pe la ei (mai putin pe 26.12!?), atras probabil de harnicia mea sau, altfel spus, de ritmul de actualizare a blogului (inca nu am deslusit algoritmul exact dupa care functioneaza)...Sigur, sunt perfect constienta ca isi face doar treaba, dar sentimentala cum ma cunoasteti m-am bucurat ca un copil de cadourile aduse de Mos Craciun cand l-am depistat prima data pe robotel...

Am aflat de existenta acestor spideri sau bots cand mi-am pus intrebarea: cum apar rezultatele in baza de date a motoarelor? Cine le aduna de pe web si cum? Si incet-incet, s-a facut lumina in capul meu de filolog, cand Ursi mi-a explicat ca exista niste negri mititei sau furnicute care asta fac toata ziua: colinda webul in cautare de pagini noi, le culeg continutul si il indeasa in cosul lui Google, Yahoo si altele de teapa lor. Va dati seama cat au de munca amaratii?! Zau ca nu mi-ar conveni sa fiu in pielea lor...dar una este sa citesti despre existenta lor si alta e sa-i vezi in actiune!

Asadar, puneti-va pe scris daca vreti sa intrati in gratiile Googlebotului sau Yahoobotului si sa va lase un autograf pe blog...

Labe de urs

Dupa ce am luat traditionala portie de ghiftuiala cu familia de la Ploiesti, am pornit sa ne facem digestia pe aleile parcului Bucov, din imprejurimile orasului. Nu tu aglomeratie pe sosea, nu tu aglomeratie in parcare, nu tu aglomeratie in gradina zoo...Asa ca ne-am apucat sa inspectam animalele disponibile in sezonul rece: niste cerbi, magari, papagali, maimute, vidre, lebede, lame si...urme de urs! Da, urme, caci ursii erau probabil in barlog si hibernau de zor, judecand dupa rarele urme lasate pe zapada. Tot din urmele minuscule am dedus ca ursii erau niste ursuleti, caci aveau laba cam cat palma mea!
(Apropos de urme de urs, banc:
-Gigi, ti-ai luat urs?
-Nu, de ce?
-Pai, vad urme de laba in baie...)

Ce mi-a placut:
-lamele erau atat de negre, ca nu se intelege nimic din poza, nu se disting ochii de nas, de gura sau de par!
-tarcul pentru ursi era amenajat ca in gradinile din Europa, adica un spatiu imens, cu un lacusor si cu panouri transparente in loc de gratii: e prima gradina zoo din Romania unde vad asa ceva!

Ce nu mi-a placut:
-desi era aproape ora inchiderii si animalele disponibile erau raritati, am fost taxati la caseria zoo cu pretul intreg, ba am achitat chiar si taxa de parcare; poate ar fi o idee buna sa se practice un tarif de vara si unul de iarna, din moment ce exponatele stateau bine-mersi la caldurica...

Totusi, plimbarea a fost foarte placuta si utila digestiei, ceea ce va recomand si voua sa faceti zilele astea!

Sarbatorile cu bine!

Si a sosit si ziua cea mare...cu intrecerea de urari - romanii sunt campioni la sms-uri: de la an la an gama poezioarelor cu Mos Craciun se diversifica - , cu bucuria reintregirii familiei, cu ghiftuiala traditionala (anul asta mai putin pentru unii!), cu surpriza descoperirii cadourilor dorite sub brad, cu relaxare, cu linistea binecuvantata de dupa aglomeratia din ajun.

Bucurestiul era pustiu astazi si destul de murdar pentru o zi de sarbatoare, dar luminitele isi faceau datoria si compensau din plin alte neajunsuri...

Va doresc sa petreceti Craciunul frumos, sa fiti sanatosi si voiosi si sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta cu cei dragi voua! La multi ani tuturor!

O, brad frumos!

Si a venit si ajunul Craciunului, ziua mea preferata, caci e ziua de impodobit bradul...

Visam de mult timp sa am si eu parte de un Craciun, asa, ca in copilarie. Si anul acesta dorinta mi s-a implinit: guvernul mi-a oferit un concediu prelungit pentru a pregati totul in tihna, asa ca mi-am permis chiar si luxul de a aloca o zi intreaga bradului. Abia astept sa vina Ursi dupa-amiaza, sa-l impodobim impreuna!
Cu bradul asta e taraboi mare...imi place atat de mult, incat nu ma mai pot desparti de el! In copilarie, il desfaceam de Martisor, dar acum, din lipsa de spatiu, se poarta negocieri dure in fiecare an...
Desi acest obicei nu are nicio legatura cu sarbatoarea crestina, nu as putea concepe un Craciun fara bradul intesat de globuri, la picioarele caruia va poposi negresit Mos Craciun, cu un cadou-doua...pana la urma Mosul vine atat timp cat credem in el, mari sau mici!

Update aprox. ora 22

Iata-l si pe eroul principal: indesat, dar stufos nevoie mare!

Rasfat culinar

Pentru ca am fost o pacienta cuminte si am dat jos cele 6 kg planificate pana la Craciun, zina nutritionista si-a unduit bagheta prin aer si mi-a dat voie sa ma rasfat cu bucatele traditionale in cele 3 zile de Craciun!

"O, ce veste minunata!" -vorba colindului...am zis eu si m-am apucat sa gatesc niste feluri mai dietetice totusi, de frica sa nu ajung din nou cat animalul care se sacrifica in perioada asta...

Pacat ca nu puteti simti mirosul de sarmale, caci e ...DEMENTIAL! Nu stiu cum or fi iesit, caci le-am facut in premiera cu carne de pui+curcan+morcov si le-am condimentat cu coriandru, cimbru, piper, boia si marar. Acum fierb de zor in suc propriu si presimt ca in seara asta voi avea un aflux de colindatori, hipnotizati de aroma lor, precum Tom, motanul.

Si am mai produs ceva azi: niste salata boeuf cu carne de pui la gratar, fara mazare si cu cartofi "mai putinei"...Sa va mai spun ca am voie si carnati (de pui), 2 felii de toba si 3 felii de cozonac/pe zi? Mai bine nu, ca va apucati si voi de cura si n-am chef de concurenta!

Voi ce-ati pregatit bun?

Arca lui Noe

Apropos de atmosfera din preajma sarbatorilor...

Azi m-am intamplat intr-un autobuz care trebuia sa ma transporte vreo 3 statii, de la Tineretului la Piata Romana. Urc eu bucuroasa ca nu am asteptat deloc in statie, incerc sa-mi gasesc un loc in picioare ;-), cand, deodata, in partea din fata, se aud niste voci rasunatoare care proferau, la niste decibeli in crescendo, un potop de injuraturi, vorbe grele cu puternica tenta rasista (a fost invocat pana si "tiganul de Iliescu, care le-a dat averi tiganilor"!). De fapt, totul pornise de la o banala cearta pe tema inghesuielii, iscata intre un domn in varsta si o doamna de etnie rroma!

Am incercat sa privesc totul cu detasare, amuzandu-ma pe seama lor, fiind mult prea departe de locul incidentului, insa toata scena mi-a lasat un gust amar, caci autobuzul devenise o bomba cu ceas: ticaia tot mai tare, pregatindu-se sa explodeze... La un moment dat, cei doi au trecut de la vorbe la fapte, incaierandu-se dintr-o pozitie care ar fi starnit invidia oricarui contorsionist: domnul de pe scaun si doamna din picioare. Spre norocul nostru, al tuturor, cei doi au coborat la urmatoarea statie...dar au urmat dezbaterile de dupa, care se invarteau in jurul aceleaiasi idei: tiganii sunt hoti si puturosi, dar, sa nu generalizam, ca mai sunt si tigani cumsecade etc.

Intr-o arca a lui Noe ce pluteste in deriva, la 20 de ani de la Revolutie, ducandu-ne spre nicaieri, oamenii nu mai au loc de oameni...

Ne dati ori nu ne dati?

A inceput sezonul colindelor...cam devreme, dar, deh, totul se intampla pe repede-nainte in vremurile astea agitate. Hoarde de colindatori iau zilnic cu asalt blocurile: studenti (eventual teologi), tigani, sau pur si simplu copii de scoala.

Ce facem, le deschidem, ca sa intampinam cum se cuvine Craciunul? Sau le strigam prin usa, sadic: "nu primim cu colindul!"

In mod traditional, colindatorii erau asteptati si primiti cu bucurie in casa, cantau o suita de colinde care vesteau nasterea Mantuitorului, apoi erau tratati de catre gazde cu mere, nuci si covrigi (doar suntem in post, nu?). In zona rurala obiceiul inca se mai pastreaza, insa la oras, si mai ales in Bucuresti, ce pretentii mai putem avea la respectarea traditiilor? Vin oamenii, lalaie o cantare, iau banul si pleaca multumiti. N-am incercat sa le dau covrigi, ca nu stiu cum ar reactiona...sincera sa fiu, mi-e si frica!

Deci, ce facem, ne lasam colindati pe scara blocului sau ne vedem de ale noastre si ne ducem la biserica sau la concerte, daca vrem colinde autentice?

Poate am devenit paranoica, dar colindatul pe la blocuri aduce tot mai mult cu o forma de cersetorie mascata...

AICI SUNT RENI

Pentru ca aveam chef de o plimbare la aer curat si, in acelasi timp, eram curiosi sa cunoastem familia de reni adusa tocmai din Laponia in Parcul Tineretului , mai precis la baza rotii uriase de langa Palatul Copiilor, ne-am infofolit bine cu ce aveam mai calduros si am pornit in misiunea de recunoastere.

Dupa o tura de parc din care ne-am ales cu 2 baloane - reclama la Radio Vocea Sperantei - si cu madularele inghetate, am ajuns la patinoarul si partia de care doar auzisem si am identificat tarcul cu reni. Eu ma asteptam sa-i vad in actiune, adica plimband copiii cu sania, cand colo...am dat de afisul AICI SUNT RENI si de trei vietati care molfaiau de zor iarba, in niste tarcuri identificate cu numele: Torpi, Eva, Alice, Frida.

Daca nu aveti ce face si vreti sa aflati povestea lor, lucrurile se complica: o simpla cautare pe Google mai mult va baga in ceata, decat va descurca: renii sunt de 4 ani in Romania, vara se plimba prin Mamaia si iarna prin Ardeal, Eva si Torpi sunt puii lui Rudolf si Frida, nascuti in Romania anul trecut, s.a.m.d. In poveste mai apar si Blitzen si Comet, dar nu ma intrebati de gradul de rudenie dintre ei, ca trebuie sa mai investighez...

Ca sa termin in noaptea asta articolul si sa mai apucati si voi sa-l cititi, o sa inchei spunandu-va ca plimbarea din parc a continuat cu o raita prin libraria Carturesti, unde s-a deschis si un targ cu cadouri (carti, produse bio, cani si ceaiuri, vinuri, muzica, amintiri din epoca de aur, etc.), la concurenta cu cel de la Sala Dalles, deja veteran!

Am cheltuit o mica avere, dar am aflat ce mai e nou prin targ, asa ca mergeti si voi, aveti de unde alege!

Mi-a iesit cosaru'n drum...

Ehe, azi ne-am luat portia de noroc! Sa fie de la cosarul care astepta tramvaiul la Pieptanari? Mie imi place sa cred ca da...

Azi ne-am incumetat sa facem primul drum cu masina de dupa ninsoare. Dupa ce am reusit sa o eliberam pe YHA de sub troiene, destul de repede, ajutati de soarele care inveselea un pic atmosfera geroasa, am constatat ca prin Bucuresti se circula bine, in ciuda imaginilor prezentate la televizor; mai prost a fost cu coada care ne-a intampinat in apropiere de supermarket si cu gasirea unui loc de parcare, caci multe erau ocupate...de zapada!

Am luat un bradut mic si indesat, dar foarte bogat, aproape pe gratis (nu va dau detalii, ca apoi va vin idei!), am gasit si un cadou dragut pentru tombola, am rezolvat repede si cu coada la casa, desi magazinul era superaglomerat, deci ne putem apuca de gatit (mancare si brad!).

Daca mai punem la socoteala si faptul ca am reusit sa intram si sa iesim din YHA fara nicio problema, ca a pornit din prima si ca la intoarcere ne-am gasit pana si locul de parcare, nu am nici cea mai mica indoiala ca ni s-a tras de la cosar!

Asteptam colindatorii!

Cadouri pentru tombola

Cine ma ajuta si pe mine cu niste idei de cadou pentru tombola de la serviciu?

In afara de:

-cani

-lampi aromoterapie

-casete bijuterii

...ca de-astea am deja dubluri si tripluri si n-as vrea sa pateasca si altii ca mine!

Ati primit vreodata un obiect super-haios sau ingenios? Vindeti-mi si mie pontul...

Mere coapte cu scortisoara

Trebuie sa va fac o marturisire: nu-mi plac merele!Le mananc doar in caz de forta majora, pe munte, de sete sau de foame.

Insa ieri am redescoperit bucuria merelor coapte in soba, pudrate cu scortisoara... Recunosc, totul a pornit de la nutritionista, care mi le-a inclus in regim. Si da, aratau bine pe ambalajul unei ciocolate cu aroma de mar si scortisoara, strecurate de Mos Nicolae in ghete...

Numai ca ieri, cand fulguia asa de frumos si focul ardea in soba casei copilariei mele din Ploiesti, merele coapte aveau aura de colindator: vesteau sarbatoarea care se apropie mai ceva ca reclamele televizate cu Mos Craciun!

Bucuriile stau intotdeauna in lucrurile simple: o fereastra cu pervazul greu de grau incoltit, mare, verde si stufos, dand spre niste ramurele inghetate si infofolite cu un strat potrivit de zapada care se indoiau, din cand in cand, sub povara unui pitigoi cu burta galbena, guraliv si cersetor...o soba calduroasa adapostind in pantecul ei generos o tavita cu trei mere coapte, frumos mirositoare si zemuinde...vine Craciunul, simtiti si voi?

Softul CFR-ist

O insorita zi de decembrie, prima dintr-un concediu mult-asteptat...O banala coada la bilete de tren. Personajele: eu, studenta, doamna, coada, casiera, softul CFR-ist.

1. In fata mea, o studenta:
Casiera: Du-te si schimba si tu banii astia, ca n-am sa-ti dau rest!
Studenta: Dar ce, asta e treaba mea?
Casiera (catre noi, calatorii, dupa plecarea studentei): Putoarea...

2. In fata mea, o doamna cere 2 bilete la Brasov, la Intercity, cu reducerea de 20% anuntata la televizor:
Casiera: Reducerea e valabila doar daca luati bilete dus-intors!
Doamna: La televizor nu au spus asa ceva, vreau cu reducere...
Casiera (dupa consultari cu o colega): Aveti rabdare, nu va agitati asa, ca va dau!
(urmeaza vreo zece minute de training live cu o colega, vreo 2 printuri cu bilete stricate, anunt la microfon ca cine se grabeste sa mearga la alte case etc.)
Calatorii (se agita la coada): Haideti, doamna, ca pierdem trenul!
Casiera (replica-shoc nr.1): Pai nu vedeti ca ma tin de oferte?!
Casiera (dupa multiple incercari esuate de a printa biletul corect, replica-shoc nr.2): Atata deranj pentru 2 lei reducere...
Casiera (victorioasa in lupta cu softul CFR-ist, replica-shoc nr.3): Gata, nu mai dau nici o oferta, ca uite cat dureaza!

Iata de ce, dupa 15 minute de stat la coada, incantata ca voi inaugura trenurile zapezii, am ales, din nou, microbuzul...

Emotie de iarna

Pe 13 decembrie 1983, lui Nichita Stanescu ii expira "dreptul la timp" si pleca intr-o alta dimensiune (tunelul oranj?) repetand: "Respir...respir..."

Oare daca ar fi fost sa aleaga o amintire draga din tumultoasa-i viata, care sa il insoteasca pretutindeni in calatoria sa, la ce s-ar fi oprit: o dragoste, un tete a tete cu plopul Gica, o intalnire cu prietenii sai dragi, o elegie din cele 11?

Drum bun, Nichita, nu vei fi uitat!

Cei 3 P

Acum 2 saptamani, in timp ce goneam cu viteza luminii (ma rog, mai corect ar fi "cu viteza batranetilor dragei noastre YHA") pe autostrada A1, straduindu-ne sa nu fim chiar ultimii votanti din circumscriptia noastra, m-a strafulgerat un gand nastrusnic: ca aveam de ales intre 3 personaje de desene animate, culmea toate incepand cu litera P: Papusa Chucky (sadicul), Popeye Marinarul (batausul!) si Pinocchio (marioneta)...(vreo asemanare cu personajele reale?)

Sfat pentru turul 2: daca tineti mortis sa va exercitati dreptul la vot, nu va bazati pe sectiile speciale, in caz ca sunteti departe de casa...noi n-am avut nicio sansa la Calimanesti!

Schimbare de look

Dupa cum au observat vizitatorii care au poposit in ultima vreme pe blogul meu ;-( Scofala si Tandala au suferit o operatie estetica: din 2 pisici lenese, toropite de soarele verii au devenit 2 veverite sprintene, cautatoare de ghinde prin covorul de frunze in degrade al toamnei...
Si asta nu e tot: stapana blogului, ajutata de o zina nutritionista, a pierdut ca prin farmec (de fapt a cam rabdat de foame!) 4 kg in 4 saptamani!
Traiasca 1 decembrie, ziua in care sarbatoresc 65,7 kg!
Pentru poze cu "inainte" si "dupa" va trebui sa mai asteptati 1 luna, caci targetul meu este 60...

P.S. Ii multumesc lui Ursi care m-a incurajat tot timpul, cel mai frumos compliment fiind: "In sfarsit nu mai arati ca un porc care grohaie dupa mancare, ai inceput sa aduci si tu a veverita!"

Underground love

Doar 2 zile am fost nevoita sa stau departe de el si deja mi se facuse un dooooooor!

Nu, nu e vorba de Ursi, ci de... "trenul galben fara cai".

Brusc, mi-am dat seama cat de mult inseamna pentru mine: o jumatate de ora in plus de dormit/savurat cafea/mancat/dusat/citit/pregatit sufleteste pentru o 9 zi/udat gradina in floare din balcon/si cate si mai cate...

Am incercat sa-l inlocuiesc cu 1 autobuz si 2 tramvaie in prima zi/mers pe jos si 2 tramvaie in a doua...degeaba, nu m-am simtit la fel de inghesuita si inghiontita...e drept, am iesit un pic din rutina, dar am pierdut atatea: scrasnetul inconfundabil al sinelor, robotica monotona, stranutul si tusea drept in fata (o fi normala sau o fi porcina?), muzica data la maxim in casti, trancanitul si barfitul, mirosul, ah, mirosul si caldura, transpiratia, ringul si adevarul, scarile rulante, beculetul verde eliberator...

Azi, cand l-am vazut din nou venind, imi venea sa-l imbratisez cat e de lung!

"Sfantul" Bucur Ciobanul

De ziua Sfantului Nectarie - un sfant contemporan, din Eghina, Grecia (cunoscut pentru vindecarile sale miraculoase savarsite mai ales cu bolnavii de cancer), ale carui moaste se afla la Manastirea Radu Voda din Bucuresti si care este praznuit pe 9 noiembrie - ma aflam in mijlocul unei cozi impresionante care avea sa dureze 5 ore.

La un moment dat, trec strada si dau sa intru la bisericuta de vis-a-vis, cea mai veche din Bucuresti, numita "Bucur Ciobanul". In poarta ma intampina un cersetor cam negricios, cu urmatorul text: "Sa va dea sanatate Sfantul Bucur Ciobanul!"...

M-a amuzat teribil formula lui de cersit si, pentru o clipa, m-am gandit sa-i spun cine a fost Bucur Ciobanul, dar ma indoiesc ca i-ar fi folosit la ceva, caci, era evident, nu pentru culturalizare venise omul la biserica!

In orice caz, revenind la Sfantul Nectarie, am avut parte de o coada linistita, civilizata, demna de scopul nobil care o formase...Doamne-ajuta sa fie toate pelerinajele asa placute si folositoare ca seara aceea de noiembrie!

Multumim, Sfinte Nectarie!

Straini in noapte

Am reusit in sfarsit sa vedem "Straini in noapte", cu Emilia Popescu si Florin Piersic, in regia lui Radu Beligan. Nu ne-a fost recomandata, nu am citit recenzii, nu suntem fani Florin Piersic, dar titlul suna bine, iar o piesa cu 2 actori buni nu are nevoie de alta reclama, nu?
Cu siguranta, piesa merita vazuta! Nu ma voi apuca acum sa povestesc subiectul, va spun doar ca nimic din ce se petrece pe scena nu e ce pare a fi, ca e o poveste de viata cu mai mult de 2 personaje, caci intorsaturile de situatie sunt frecvante, iar cand te astepti mai putin Emilia dezbraca un rol si imbraca altul, cu o usurinta debordanta, de parca nu se poate hotari care i se potriveste mai bine...Florin Piersic, palavragiul care la televizor te ameteste cu vorbaria lui, e minunat pe scena: vorbeste atat cat trebuie si umple pur si simplul scena cu farmecul lui!
E o piesa de ras, de plans, de pus pe ganduri, de filosofat, de induiosat, de aplaudat frenetic si indelung.
Un singur sfat: nu va luati bilete in primul rand, caci scena Operei e foarte inalta si riscati sa le vedeti doar capetele...Incepand din randul 2, se vede bine, dar daca vreti sa le vedeti si pantofii, mai urcati un rand!

English a la francais

Ati incercat vreodata sa rostiti fraza:"I hope you find hapiness!" cu accent frantuzesc, adica cu h mut? Daca vi se pare complicat, incepeti sa exersati cu "hungry". Ar putea usor fi confundat cu "angry"...
Astept rezultatele: va asigur ca e super-distractiv. De fapt, e o replica auzita intr-un film si, daca-ar fi s-o incadram in context, scena e urmatoarea: 2 americance vin la Paris sa-l gaseasca pe iubitul uneia dintre ele. Cand coboara din taxi, soferul, amabil, le face urarea de mai sus...Ele raman stupefiate, fara replica, iar zambetul soferului devine rictus...

Mangaiati de soarele Laponiei

In Suedia, timpul are propriul sau ritm, iar oamenii nu

se grabesc niciodata...renii trec agale strada, autostrazile se intind cat vezi cu ochii, Hoga Kunst (High Coast) iti taie respiratia cu frumusetea ei, la Cercul Polar ziua e noapte si noaptea e zi.
Franturi dintr-o saptamana petrecuta in tara lui Nils Holgerson si a lui Pippi Sosetica, mancand kilometru dupa kilometru intr-o Kia cu cutie automata pe care Ursi a invatat sa o conduca in centrul

Stockholmului, fara sa incurce prea tare circulatia...
Primele 24 de ore au inceput in forta, printr-o calatorie cu taxiul, avionul, trenul, autocarul, vaporul. Le multumim Crengutei si lui Daniel pentru ocazia unica pe care ne-au oferit-o de a le fi alaturi intr-o zi atat de speciala pentru ei si le dorim o casnicie minunata si copii sanatosi si cuminti! Pentru noi a fost foarte relaxant sa revedem Stockholmul si sa-l redescoperim intr-o alta lumina...
Intorsi din croaziera in insulele Aland, am pornit hotarati sa ''cucerim'' Cercul Polar... Am strabatut Suedia de la sud la nord, manati de curiozitatea de a vedea cat mai multe, poate chiar si fiordurile norvegiene. Am experimentat cazarea la camping si intr-o casuta de pescar. Am intalnit mai multe avertizari de reni decat reni in carne si oase, dar pana la urma asteptarile ne-au fost rasplatite: trei reni, un ren, o turma de reni si inca trei reni! Arvidsjaur pare ca ''musteste'' de reni...
Mirosul padurilor suedeze este identic cu cel al padurilor de la noi, iar vegetatia de asemenea: am gasit zmeura, afine si...gratare amenajate, dotate cu lemne de foc, chiar si la popasurile de pe autostrada! Am facut mici excursii la cascada Vastana, apoi in parcul National Muddus si poate am fi vazut mai multe daca in ghidul nostru despre Suedia (editat de Aquila '93) nu ar fi existat atatea inadvertente sau greseli de traducere (de pilda, cascada Stora Sjofallet se afla la 92 km de Porjus, nu la 6 km!)...
Am avut parte de o vreme superba, mai ales in Laponia, dupa ce am trecut linia Cercului Polar. Am fost dezamagiti ca nu am intalnit tabere de laponi, ci doar niste casute candva locuite de ei, la muzeu...Am citit ca in luna februarie, la Jokkmokk se organizeaza o ''piata de iarna'', unde se vand produse artizanale saami, au loc curse de reni, se canta muzica traditionala etc.
Noi am ajuns pana la Gallivare in 3 zile, cu opriri pentru vizitat si poze, apoi am facut tot drumul inapoi intr-o zi! Cam obositor la intoarcere, in plus am pierdut mult timp cautand cazari, caci pana si campingurile se inchid pe la ora 21!
Aventura noastra suedeza s-a incheiat palpitant, caci am fost la un pas de a pierde avionul cautand locul de returnare a masinii prin preajma aeroportului Arlanda! Totul s-a rezolvat luand un taxi care, pentru suma modica de 15 euro pentru 3 km, ne-a depus la "Plecari", asigurandu-ne ca-l vom prinde...
Am petrecut apoi o frumoasa dupa-amiaza de duminica la Praga, in timpul escalei de 7 ore, delectandu-ne cu atmosfera de poveste si savurand mancare traditionala ceha, un strudel absolut delicios si vreo 4 beri - pana si chelnerul le-a pierdut sirul, asa ca am platit doar 3!
Dupa ''dezastrul'' finaciar din Suedia, Cehia ni s-a parut incredibil de ieftina, asa ca am profitat la maximum!
Urmeaza inca 2 saptamani de relas, alte drumuri si alte povestiri...

Cabana Tudor. Petrimanu

In ultima vreme am fost tot pe drum. Cine citeste blogul lui Ursi si-a dat seama... Cine-l citeste pe al meu, de asemenea!

Acum urmeaza un test: cine a auzit de Muntii Latoritei?

Eu, una, habar n-aveam ca putin mai departe de Calimanesti, pe drumul spre Voineasa, la 18 km de Ciunget (unde se termina si asfaltul, de altfel) se afla lacul Petrimanu si o cabana: Tudor, administrata de domnul Nita, un cabanier in adevaratul sens al cuvantului. Asa, ca pe vremuri. Cand nu existau manele si atatia 'melomani' dornici sa interneze la balamuc toata fauna de pe vaile si muntii accesibili cu masina ...(cum am patit la cabana/hotelul Zanoaga). La Petrimanu s-a dat stingerea la ora 23 si nu ne-am mai trezit decat a doua zi in ciripit de pasarele...

Asadar, dupa un drum cu peripetii (caci Ursi, cu ochii la peisajul salbatic, a incalecat un ditamai pietroiul colturos, iar roata n-a mai apucat sa zica decat 'fissssssss'!), am ajuns in acest colt de rai chiar la vremea la care infloresc bujorii de munte, iar brandusele cu greu mai fac fata concurentei...

Lacul Petrimanu este punctul de plecare spre o serie de trasee: lacul Galbenu, Vidra, Obarsia Lotrului, lacul Calcescu, Pestera Polovragi, etc. Noi am hoinarit prin imprejurimi, am admirat un curcubeu suspendat deasupra barajului Galbenu, am facut si un traseu de creasta, ne-am intalnit cu un caine cu posterior de urs (am intrebat si ciobanul daca nu e corcit cu urs, dar ne-a asigurat ca 'nu sta, dom'le ursoaica la caine' - dar invers?!?), am mirosit bujorii infloriti, am trecut desculti o apa involburata si ne-am bronzat cu sosete si manecute!

Singurul inconvenient: marcajul este fie degradat, fie lipseste cu desavarsire, iar unele trasee erau inundate din pricina ca se daduse drumul barajului de la Vidra.

Am mancat si niste pastravi pescuiti aproape sub nasul nostru si o inghetata de casa cu topping de afine 100% naturale, proaspat culese din...congelator.

La cabana nu exista semnal, dar, daca se intampla sa va uitati buletinele acolo (cum am patit noi!), le puteti recupera din Bucuresti dupa aprox. 2 zile, de la sediul agentiei de turism Ola, patronata de fratele dlui Nita!!!!

(mai multe poze puteti gasi aici)

Martie din Post

Ehe, a trecut ceva timp de cand n-am mai scris si multe s-au intamplat...
Am sarbatorit zilele Martisorului (sic!) undeva, langa Bran (mai precis la Sohodol), intr-o pensiune gasita pe net in ultimul moment, dar care s-a dovedit a fi peste asteptarile noastre (care erau mari!); am vizitat Cetatea Rasnovului care arata foarte bine infofolita in mantia alba, dar am inteles ca arata si mai bine vara, cand e animata de tot felul de spectacole; am consumat 2 bucati teatru absurd de Ionescu; am ajuns, in premiera pentru mine, la Opera, unde 'serveau' "Carmen", de Bizet. Frumos, da' cam lung pentru prima data...In plus, solista parea ca nu-si facuse incalzirea, caci abia prin actul III si-a dat drumul la voce, pana atunci a cantat numai pentru ea! Si am racit a 4-a oara in iarna asta, captusindu-ma cu o tuse care nu vrea sa se desparta de mine cu nici un chip.
Apropos, mai cunoasteti alte leacuri de tuse in afara de : Bromhexin, Stodal, ACC 200, Plantusin (cu pin si cu patlagina), Humex, Trei frati patati si saculet cu sare calda pe piept? In rest, toate bune!

Un film de OSCAR?!

Am avut curiozitatea sa vad unul din filmele premiate recent cu Oscar: "Slumdog Millionaire", povestea unui copil sarman care ajunge miliardar gratie unui concurs de cultura generala binecunoscut la care stie toate raspunsurile nu chiar intamplator. Omul avea o "cultura de viata" demna de... Bollywood! Istorioara e siropoasa si previzibila si, bineinteles, cu happy-end...Pentru noi, romanii, e doar o poveste cu tigani, pe alocuri haioasa, pe alocuri induiosatoare, dar departe de a merita vreun premiu. Pe mine m-a dezamagit profund telenovela asta indiana cu morala americana...

Deja ...fou

S-a intamplat intr-o sambata seara, acum vreo 2 saptamani. Incercam sa gasesc ceva interesant de vazut la televizor si, in lipsa de altceva, m-am oprit la un film cu Harrison Ford in rol de politist. Culmea e ca vazusem filmul la cinema cu cativa ani in urma, dar nu-mi mai aminteam mare lucru.

M-am uitat la film vreo jumatate de ora, pana cand HF afla ca sotia sa - proaspat decedata intr-un accident de avion - il insela, cand...hop, publicitate! Am luat telecomanda, am facut un scurt zapping si m-am intors la filmul cu Harrison Ford in rol de politist. Actiunea se precipita, suspectul e dat in vileag, urmarit, prins, are loc bataia din final, din care HF iese cu nasul plin de sange iar negrul, cazut de pe la etajul 100 direct intr-un tomberon, moare. Dupa care urmeaza genericul...
Mai sa fie, parca ceva nu se potrivea! Nici ca fir logic, dar nici cu amintirile mele vagi din filmul vazut la cinema. Pana la urma ma resemnez, iau telecomanda si trec din nou la zapping, cand...stupoare! Pe un alt canal, peste cine dau? HF juca linistit rolul sau de politist, de parca nimic nu s-ar fi intamplat...
V-ati prins, nu? Antena 1 si Pro TV difuzau in aceeasi zi, la aceeasi ora de maxima audienta, 2 filme cu Harrison Ford in rol principal, mai precis: politist! Asa ca nu e de mirare ca m-am 'ratacit'...
Asta arata:
1. cat de 'bun' e Harrison Ford si ce usor poate face trecerea de la un film la altul fara ca cineva sa observe;
2. ce complexe sunt filmele politiste americane;
3. ce lupta apriga se da intre Antena 1 si Pro TV pentru audienta;
4. ce spirit de observatie am eu!

"Made in Romania"

Saptamana trecuta am raspuns unei invitatii la teatru si ma bucur din suflet ca n-am stat pe ganduri.
Este vorba de un spectacol de pantomima in regia lui Dan Puric, care se joaca la sala Rapsodia a teatrului de revista Constantin Tanase.
Imi place pantomima, caci mi se pare extraordinar sa fii in stare sa transmiti o stare, un gand, o idee doar prin gesturi, priviri sau semne. Iti trebuie o expresivitate si o inteligenta peste medie ca sa-i faci pe ceilalti sa inteleaga, daramite sa se mai si emotioneze.
Spectacolul se vrea a fi o oglinda a societatii romanesti contemporane, in care accentul se pune pe automatismul gesturilor, al sentimentelor si al vietii noastre in general. Nu mai avem timp (si nici loc) sa traim: muncim, dormim, mancam, facem sex ca niste roboti, fara a observa ce se intampla cu adevarat in jurul nostru: nu avem timp sau nu ne pasa...
Aceste scene alterneaza cu gaguri care te duc cu gandul la filmul mut sau cu episoade celebre din istorie.
Ma opresc aici si va las si pe voi sa gustati farmecul acestei 'bijuterii' si, poate, sa cadeti pe ganduri...
P.S. Trupa este tanara si foarte, foarte talentata!

Poate va era dor...

sursa – „Fototeca online a comunismului românesc” Foto #F018
Astazi tovarasul Nicolae Ceausescu ar fi implinit 91 de ani..brr!!

Raiul din Caciulata

Week-end-ul trecut am dat o fuga pana la Calimanesti-Caciulata, ca sa ne relaxam si sa ne odihnim dupa o saptamana zbuciumata...Am infruntat cu stoicism ninsoarea cu fulgi mari si nabadaiosi care ne-a insotit o buna bucata de autostrada, aproape orbindu-l pe bietul Ursi, la gandul ca ne asteapta o camera calda si o noapte tihnita, vegheata de batranul si netulburatul Olt.
Pana la un punct, socoteala de-acasa s-a potrivit cu cea din targ, insa in toiul noptii ne-am trezit brusc ca linistea aproape dumnezeiasca si aerul pur s-au spart in mii de bucati, lasand locul unor acorduri inconfundabile de muzica house! Intamplarea face ca vis-a-vis de hotelul in care eram cazati sa se oploseasca o discoteca nesimtita, pe nume "Club Heaven".
Show-ul a durat pana la 6 dimineata, de parca ar fi venit sfarsitul lumii si toti pensionarii aflati la tratament se adunasera sa petreaca pentru ultima data...
Interesant este ca si anul trecut am patit la fel si nimeni nu pare sa fie deranjat de acesti baieti galagiosi care fac nota discordanta in acest peisaj realmente binecuvantat de Dumnezeu.
Cine a ajuns in aceste locuri si a calcat macar o data pragul Manastirii Turnu, a gustat painea plamadita de mainile calugarilor de la Manastirea Stanisoara, s-a plimbat pe aleile insulitei care adaposteste manastirea Ostrov sau a respirat aerul incarcat de istorie al Manastirii Cozia intelege ce vreau sa spun...
E pacat ca o zona atat de bogata spiritual si respirand atata frumusete sa fie intinata de niste zgomote care nu au nimic de-a face cu muzica.
Ma intreb cat castiga primaria din Calimanesti din aceasta afacere zic eu ilegala - judecand dupa volumul decibelilor care rasuna pe Valea Oltului intre 12 p.m. si 6 a.m.?

Prioritate de stanga-imprejur

Astazi mi-am recuperat in sfarsit permisul...dupa fix 2 luni de cand mi-a fost suspendat! Culmea ironiei este ca in scrisoarea primita de la politia din Prahova scrie ca mi "s-a aprobat reducerea termenului de suspendare la 30 de zile"!!!?? Pai numai de la data la care am luat examenul a trecut o luna...
Nu are rost sa va spun cata tevatura a fost pentru recuperarea acestui permis: 3 drumuri la Udriste (ce-i drept 1 data am picat examenul, iar a doua oara nu am avut dovada la mine), 1 drum la Brigada rutiera din George Cosbuc, unde se face cerere pentru restituirea permiselor retinute in provincie, si un alt drum la Udriste ca sa-mi ridic permisul. Plus o luna de asteptare intre data la care am luat examenul si data la care mi s-a restituit!
Da, dar m-am ales cu autograful sefului Politiei rutiere PH, cel care acum 4 ani m-a picat la examenul auto pentru...neacordare de prioritate! (Se pare ca domnul Tatuc a facut evaluarea corect, din moment ce permisul mi-a fost suspendat tot din acest motiv!)

Portul din inima capitalei

Am decis la inceput de an sa iesim mai mult din casa, caci devenisem foarte lenesi sau eram prea obositi in ultimul timp si obisnuiam sa ne petrecem duminica in casa, iar seara apucam doar sa ne plimbam o ora, doua, cat sa ne luam portia de praf...
Zis si facut: pe la pranz am pornit sa facem turul librariilor, in cautare de ceva hrana spirituala, iar dupa vreo 3 ore poposeam, manati de matele galagioase, in singurul port din inima Bucurestiului, mai precis 'The Harbour' din Piata Amzei, vis-a-vis de Teatrul Ion Creanga.
A fost ideea lui Ursi, care il testase deja cu colegii.
M-au impresionat inca de la intrare bunul gust si inspiratia designerului care s-a ocupat de amenajarea locului, care abunda in accesorii marinaresti: tablouri cu nave si expeditii, colaci de salvare, busole, fete de masa sub forma de harti vechi, conducte suspendate, ba chiar si un marinar scrutand orizontul!
Nici urma de kitsch, absolut totul recreeaza ingenios atmosfera unui port vechi, de pe la...1881! Pana si aparatele de AC, caloriferele si chiuveta de la toaleta sunt camuflate perfect in decor, fiind suflate cu o culoare ca de alama...
Meniul nu mi s-a parut sofisticat, nici nu am incercat cine stie ce combinatii 'periculoase', caci nu am vrut sa fiu dezamagita chiar de la prima vizita. Doar limonada a fost peste masura de dulce, de parca cineva ar fi golit tot borcanul de zahar in paharul meu...
Una peste alta, ne-am simtit excelent, 'echipajul' au fost prompt, mancarea gustoasa si indestulatoare, iar pretul, corect. Cu siguranta vom mai arunca ancora acolo in peregrinarile noastre prin Bucuresti...

P.S.Mie, personal, mi-a amintit de atmosfera din muzeul Vasa din Stockholm(un muzeu construit realmente in jurul unui vas care a zacut cateva sute de ani pe fundul marii, fiind apoi restaurat si oferit publicului).

La multi ani, S&T!

Astazi Scofala si Tandala implinesc 1 anisor de la lansarea in blogosfera...Cred ca le-a placut ideea si, oricat ar fi fost ei de lenesi, tot au 'produs' 54 de articole intr-un an intreg! Cred ca e cam putin totusi ;-(
Eu le urez multa inspiratie (ca talent au!), puzderie de vizitatori, mai multe click-uri pe reclame (ca sa le iasa si lor de o paine pe zi!) si, in general, sa le mearga bine!
Pun pariu ca acum asteapta cadouri de la voi!

De ce imi place iarna...

Poate pentru ca m-am nascut in ultima zi de iarna, pe vremea cand nu existau ierni fara zapada sau pentru ca e anotimpul Craciunului, al oamenilor de zapada, al cadourilor, al patinajului sau al povestilor spuse la gura sobei...

Toate acestea imi aduc aminte de copilarie si de farmecul aparte al sarbatorilor de atunci, fie ele si din vremuri comuniste! Imi aduc aminte de forfota din casa, de bunici, de bradul din sufragerie caruia-i cantam ca sa nu se simta singur, de sanius, de bulgareala, de lipsa de griji si de prietenii de-atunci.
In primele zile ale lui Gerar am avut bucuria sa fac cateva plimbari: la Poiana Tudorului de langa Zarnesti, la Plaiu Foii, la biserica rupestra de la Sinca Veche si la Sambata de Sus. Cu niste bocanci caldurosi si impermeabili in picioare iti vine sa colinzi cat e ziua de lunga, sa te minunezi de fiecare brad care-si poarta demn povara zapezii, de formele ciudate nascute din efortul apei de a-si croi drum pe sub gheata, de sclipirea soarelui pe intinderile imaculate, de cusmele pufoase cuibarite pe cate un stalp sau de incremenirea ireala a unei masute cu bancute capitonate in alb din sanul padurii.
Iubesc zapezile de demult dar si pe cele de azi deopotriva.

Revelion la Casa brazilor

Iata-ne si in 2009, sanatosi, voiosi si cu chef de povestit!

Am petrecut Revelionul alaturi de o gasca simpatica, cu care am facut cunostinta (partial) la fata locului, adica la Casa brazilor din Zarnesti...

De Zarnesti ma leaga amintiri frumoase, caci in urma cu cativa ani porneam de aici intr-o frumoasa si memorabila vacanta in Piatra Craiului...

Dar sa revenim la povestea noastra! Totul ar fi fost, deci, bine si frumos daca gazda ne-ar fi spus din capul locului ca 2 din cele 4 camere ale casei erau nedecomandate (prin urmare s-ar fi impus o reducere de pret, nu?), ca nu mai inchiriase niciodata toata casa si cu atat mai putin pe sezon de iarna, deci habar nu avea ca sufrageria era friguroasa (cum sa nu fie, cand cele 2 calorifere erau pe jumatate din lungimea ferestrelor), ca una din canapelele extensibile din camera nedecomandata era doar de decor, nicidecum pentru odihna, etc.
Factorul surpriza nu s-a oprit aici, caci pe 01.01. ne-am trezit ca nu aveam apa calda, caci termostatul centralei se stricase (deja!), iar pe 02.01. hop! o pana de curent pe la ora 21! Perspectiva unei seri petrecute romantic, la lumina lumanarilor, nu era deloc rea, dar cea a unei nopti fara caldura era horror! Gazda si-a facut aparitia panicata toata, ca si deunazi, dar electricianul chemat de ea nu era disponibil, asa ca am apelat la resurse interne: sotul gazdei (cu mainile afundate in tabloul de sigurante), Costi (cu indicatiile de regie) si eu (cu rugaciunile)!
Dupa ce si acest episod dureros a fost depasit cu bine (fara nici o victima colaterala!), a urmat unul si mai tragic, pe 03.01...
A venit si ziua plecarii si, implicit a platii...ei bine, 'doamna' ceruse 130 RON/persoana/noapte doar cazarea (retineti, cu 1 baie la 4 camere), caci daca am fi luat si masa ar fi costat 400 RON/camera/noapte! Mai ceva ca la un hotel de 3 stele de prin alte tari mai civilizate... Buuuuun! Dar 3 din cele 4 cupluri venisera pe 30.12, iar noi pe 31.12, prin urmare noi i-am platit 3 nopti. Pe gazda noastra, care venise cu galeria dupa ea (o vecina cu gura mare si mult tupeu) a apucat-o brusc mirarea, zicand ca ea s-a inteles altfel cu cel care a facut rezervarea. Deci pretul nu mai era acum pe persoana pe noapte ci era pe casa pe cele 4 nopti! Cum nu aveam de gand sa platim ceea ce nu consumasem, mai ales ca Vio, care facuse rezervarea ii spusese la telefon ca un cuplu va sta doar 3 nopti si ea nu obiectase atunci, m-am infipt in ea si in galeria ei tupeista (care sustinea ca in alte locuri se inchiriaza separat si bucataria), argumentand ca am fost in destule locuri civilizate, dar niciodata nu am platit decat pentru ce am consumat! 'Doamna' se vindecase intre timp de atacurile de panica si uitase ca suportasem deja 2 reparatii in 2 zile, plus ca Florina si Costi nu se putusera odihni in jaful de canapea (au primit in schimb o saltea de teleshopping care s-a dovedit a fi gaurita si trebuia umflata de 2 ori pe noapte!)
In cazul nostru a functionat solidaritatea de grup, caci fiecare a avut ceva de reprosat, iar cele 2 au lasat ciocul mic, preferand, cica, sa iasa in pierdere, decat sa plece clientii nemultumiti!
O 'pierdere' de 4000 RON in 4 zile si-ar dori fiecare dintre noi, cred....