N-am mai scris din martie...s-au intamplat multe de-atunci, am avut un an plin si greu, cu bune si rele, ca orice an, un an in care am incercat sa gasesc raspunsul la multe intrebari, dar am inaintat putin si greu, ca printr-o zapada densa si neatinsa de picior omenesc si nu am ajuns niciodata la limanul dorit...Am experimentat toate starile posibile: emotie, bucurie, speranta, deznadejde, ura, resemnare, frica, recunostinta...
Un bilant sec ar arata cam asa: am devenit nasii unei fetite superbe, cu ochi de un albastru intens ca cerul de munte vara; am muncit pe branci, m-am luptat cu morile de vant si nedreptatile inerente oricarui job indigen si am ajuns la concluzia ca am nevoie de o schimbare RADICALA; am calatorit mult si am facut excursii frumoase, dar nu lipsite de peripetii; am petrecut un concediu de vis si am atins un varf de 2864 m (my personal best ever!); am facut cunostinta cu salvamont Gorj intr-o zi care nu anunta nimic iesit din comun, incepand ca o plimbare si sfarsind ca o aventura de neuitat; am incercat (dar nu chiar din rasputeri) sa implinesc un vis personal care se lasa de ceva timp asteptat dar nu am reusit nici anul asta, am ajuns, fara sa vreau, din nou, la vorba unui mare clasic, care nu mai e in viata: ca nu exista prieteni, ci doar MOMENTE de prietenie...
Pe scurt: AM TRAIT.
Imi doresc un an mai suportabil, care sa nu ma mai oblige sa turez motoarele la maximum, imi doresc sa schimb cam tot (cu exceptia lui Ursi ;-)): serviciu, casa, tara, viata.
Imi doresc sa trag un loz norocos si, dintr-o data, sa vad cum visele devin realitate. Sa fie 2011 THE year?
