Un albastru irezistibil

Pentru ca se tot vorbeste de incalzirea globala si de topirea, intr-un ritm alarmant, a ghetarilor, as vrea sa impartasesc cu voi experienta unica a vizitarii unui ghetar: ghetarul Rhonului, aflat intre trecatorile Grimsel si Furka (Elvetia). Pe drumul nostru de intoarcere din concediu am ales o ruta plina de trecatori, drumul serpuind la inaltimi ametitoare si spectaculoase prin tot felul de trecatori aflate la peste 2000 m. La un moment dat ne era teama ca ramanem fara benzina, atat de mult am urcat si am coborat... Intalnirea cu ghetarului Rhonului a fost pur intamplatoare si era cat pe ce sa-l ratam, pentru ca nu era printre must-see-urile noastre! In scurtul nostru seajur in Elvetia facusem o excursie special pentru a vedea ghetarul Oberer , insa acesta se topise atat de mult, incat nu am mai ajuns la el, ci numai pana la cabana de pe terasa careia, in urma cu 20 de ani, il puteai atinge...asadar ramasesem cu regretul ca nu am vazut si noi pe viu un ghetar autentic, cand...l-am intalnit pe el!

Exercitiul singuratatii

Ma gandeam, zilele astea, stand cu un ochi in televizor, cu unul in calculator si cu urechea in telefon, ca n-ar fi rau sa fac un exercitiu de singuratate. Adica sa stau doar eu cu mine, macar o zi! Sa meditez la viata mea de pana acum, la implinirile si neimplinirile mele, la tradarile si revelatiile de care am avut parte, la momentele cumplite si la cele sublime, la prieteni si neprieteni... 

Cred ca de asta ne e cel mai frica: de singuratate. Ne ocupam timpul cu tot felul de treburi ca sa fugim de noi insine, de regretele si remuscarile care ne incearca, de demonii interiori, de gandurile si trairile noastre launtrice.

Bombardati cu atatea informatii si avand la dispozitie atata tehnica, cine mai are ragazul si  dorinta de a reflecta?

Bilant: saptamana 1

Poate va intrebati cum o mai duc (daca e sa ma iau dupa 'avalansa' de comentarii!) la o saptamana de cand am calcat stramb (sic!) facand un spagat in plug, pentru care m-ar fi invidiat orice contorsionist.

Ei bine, nu se moare dintr-un ligament rupt (sper sa fie doar atat!); in plus, constat ca am devenit o mica profitoare...

1. Atatea vizite din partea rudelor nu am mai primit de cand m-am nascut, cred...

2. Am frigiderul plin,

Aproape de neant

Ramasesem la Joe Simpson...

Incep printr-o intrebare: ce sanse are un om singur, fara provizii, cu un picior rupt, prabusit in fundul unei crevase, sa supravietuiasca?

Imaginati-va urmatoarea scena: 2 tineri alpinisti entuziasti (21, respectiv 25 de ani) pleaca sa cucereasca un varf inabordabil din Anzii Peruvieni, Siula Grande (6344 m). Isi stabilesc tabara de baza pe la 4000 m, in buza unui ghetar presarat cu crevase. Ascensiunea, desi nu lipsita de dificultati, este un succes, iar cei 2 incep coborarea. Pana aici, toate bune si frurumoase...

Pe drumul de intoarcere, insa, Joe Simpson isi rupe un picior! Constient de gravitatea situatiei, presupune ca va fi abandonat de companionul sau, Simon Yates, mai ales ca proviziile si apa erau pe sfarsite. Simon se inhama, insa, la o dificila misiune de salvare, sperand in sansa lor. Concret, cum se desfasura coborarea:

Elvetia - dincolo de lacuri, munti si milci

Grindelwald

Intre amintirile de exceptie din ultimul concediu se numara sejurul nostru in Alpii Bernezi, mai precis in localitatea Grindelwald, a must-see daca planuiti sa faceti o excursie cu trenul special cu cremaliera pana la gara aflata la cea mai mare altitudine din Europa: Jungfraujoch (3454).

Grindelwald este un satuc cochet de munte, aflat la o altitudine de vreo 1000 m, de unde se pot face cateva trasee interesante. Marele sau atu este ca se afla pitulat la poalele unui urias cu nume de poveste, varful Eiger (3970 m) care, impreuna cu Monch (4107) si Jungfrau (4158), formeaza un trio spectaculos. De la balconul pensiunii noastre, Am Eigen, puteam admira Eigerul in toata splendoarea sa, retraind intamplarile care l-au facut celebru, nu neaparat in sensul bun...Apropos de pensiune, rareori am avut ocazia sa ne cazam intr-un loc atat de frumos amenajat, cu atat bun gust si in care sa ne simtim atat de confortabil. In plus, am baut lapte de la vacutele care pasteau prin sat si am mancat cascaval facut de gazda noastra!  

Jungfraujoch - top of Europe

Nu voi insista asupra pretului piperat al biletului de tren

Din post in post

In lumea asta nebuna, cu un ritm infernal, nu mai avem timp de nimic...alergam dupa metrou,  la serviciu, la piata, la teatru (asta deja e lux!), la doctor, la rude, la prieteni. Mancam, dormim,  iubim, traim pe fuga pentru ca suntem in permanenta in CRIZA DE TIMP! 

Si dintr-o data: zbang! Un accident stupid, o alunecare (culmea, tot din fuga!) la 100 m de iesirea din poteca si ma trezesc brusc ca totul a incetinit. Acum am tot timpul din lume! Proptita in cele 2 carje