Ieri eram la sala de kinetoterapie care are un view de toata jena: o strada mica, supraaglomerata de masini si o parcare la fel.
Si de la inaltimea stepperului meu privirea mi-a cazut asupra unei berze cu gatul contorsionat, care se plimba agale printre masini...Nu, nu era doar in imaginatia mea: de fapt era un tip costumat in barza, care isi croia cu greu drum printre masini, cu un microfon in mana si urmarit indeaproape de cameramanul aferent. Scena m-a dus cu gandul la venirea berzelor adevarate si la contradictia flagranta intre primavara calendaristica si cea de afara... Parca fenomenul asta este popular numit 'zapada mieilor', adica ultima zapada inainte de instalarea primaverii si nasterea primilor miei.
Asa ca, nu va grabiti sa va puneti cizmele si puloverele in dulap, mai bine inveliti-va cu o suba de miel si asteptati, visatori, venirea berzelor...stiti unde e o vreme beton in perioada asta? Pe Everest e soare toata saptamana si vantul bate doar cu 70 km/h, ceea ce e 'parfum'. Pe noi ne bate gandul sa mergem, ca avem concediu chiar acum...
P.S. Printre beneficiile 'traumatismului sportiv' petrecut acum 4 luni se numara si mersul la sala: culmea, a inceput sa-mi placa sa fac sport, si desi mi-am epuizat 'portia' de recuperare recomandata, voi continua sa fac gimnastica de intretinere macar o data pe saptamana. Profit de ocazie sa va mai spun ca piciorusul si-a revenit in proportie de 80%, poate alerga dupa autobuz si pe scari fara probleme, a facut si prima excursie 'de test' pe traseul Gura Diham-Cabana Izvoarelor si retur, asa ca mi-am propus o recuperare in natura pentru tot restul anului. Sigur, voi creste doza de efort progresiv, caci nu vad pe nimeni dispus sa ma care in spinare la intoarcerea de pe traseu (am observat ca genunchiul e super multumit la urcus, dar nu se prea da in vant dupa coborari, spre deosebire de mine!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu