De prin concediu

Sunt indragostita de luna aprilie pentru ca e colorata, parfumata si guresa! Toti pomii se invioreaza, incep sa infloreasca si sa miroasa incantator, iar pasarile se aduna in gasca la ciripit. Cum sa nu-ti vina sa traiesti? Insa anul asta, natura s-a urnit mai greu sa iasa din iarna si in concediu ne-a cam plouat. Parea ca e mai mult iarna decat primavara...Totusi, am colindat ceva: Busteni, Sambata de Sus, Recea, Prislop, Hateg, Tismana. Ne-am fi dorit sa ne aciuam mai mult intr-un loc, dar ploaia ne-a 'organizat' un circuit...;-)

Hotelul Silva din Busteni, cu locatia sa minunata, ne-a distrat cu traducerile sale absolut dementiale dintr-un abtibild lipit pe usa de la balcon, care par decupate din 'perlele' de la Bac: 'Limitation timing of AERATION room' sau 'Closed-door after going away rooms' sau 'Squander about energy'. Nu stiu ce parere si-or fi facut strainii care citesc asa ceva...

La Sambata de Sus ne-am cazat la 'Casa Zmeilor' si am facut un traseu minunat (cu exceptia drumului forestier care e rascolit din cauza lucrarilor la microhidrocentrala!) pana la cabana Valea Sambetei, insotiti de doi catei simpatici de la pensiune: Furnica si Ras, pe care noi i-am poreclit Ang Dorje si Lopsang Jangbu, dupa cei doi serpasi care faceau parte din expeditiile comerciale pe Everest pomeniti in cea mai recenta carte  citita de noi simultan. Insa, spre deosebire de originali, cei doi mini-serpasi nu carau nimic, insa ne incadrau perfect: Furnica deschidea poteca, iar Ras mergea la pas, dupa ultimul dintre noi. Cei doi si-au dovedit utilitatea maxima la destinatie, unde noi visam sa ne relaxam in fata unui ceai aburind savurat pe terasa cabanei, admirand peisajul superb...in loc de asta, ne-am adapostit la refugiul Salvamont aflat ceva mai sus si am infruntat cu stoicism vantul care batea, nu gluma, pentru ca nici bine nu dadusem cu ochii de cabana, ca 'serpasii' nostri se si incaierasera cu populatia patrupeda indigena (vreo 4 dulai care latrau cu sete!). Solidaritatea cere sacrificii, asa ca am preferat sa stam toti 4 in vant dar sa savuram impreuna peisajul care se deschidea in spectaculoasa Fereastra Mare a Sambetei.  

Ploaia ne-a facut sa pornim mai departe, spre Recea (in apropiere de Targu Mures), unde am fost sa vizitam un parinte cu mare har si dragoste de oameni si de Hristos, parintele Ioan Iovan. A doua zi am ajuns si la parintele Arsenie Boca, un alt mare traitor intru Hristos, care aduna si acum in jurul sau o mare de oameni. Imi sunt inca vii in minte cuvintele atat de expresive ale acestuia inscriptionate la izvorul tamaduitor de la Sambata: 'Nu puteti voi gresi cat poate Dumnezeu ierta' sau 'Dragostea lui Dumnezeu fata de pacatosi e mai mare decat dragostea oricarui sfant fata de Dumnezeu'...

La Hateg am vizitat rezervatia de zimbri si am avut noroc ca nu isi faceau siesta ca acum 2 ani, ci erau destul de activi, asa, cum pot fi doar zimbrii: rontaiau de zor si se plimbau agale prin tarc. Apoi am trecut pe la complexul turistic Rausor - o poarta de intrare in Retezat - o statiune mica, cocheta si in plina dezvoltare, unde am facut o plimbarica prin zapada. Cred ca ar merita o sedere mai indelungata, eventual vara...

La Tismana am gasit singura vreme cu soare din tara si am profitat de acest noroc pentru a urca la schitul Cioclovina de Jos si apoi la cel de Sus, unde ne asteapta blanda si inteleapta, maicuta Vartolomeea, care isi duce cei 74 de ani acolo sus, doar ea si Dumnezeu. Si-a amintit de noi si ne-a povatuit, ca si alte dati, cu vorba ei buna, de bunica iubitoare...Imaginati-va un varf de munte cu un loc cat sa incapa o bisericuta, o maicuta si o chiliuta cu o gradinita in fata. Atat. Ah, si un 'ecran de televizor' care transmite, in zilele senine, imaginea manastirii Tismana, o pata alba inconjurata, deocamdata, de mult verde. E aproape ireal, credeti-ne pe cuvant. Sau mergeti si voi sa va convingeti.